Teoria celor 5 elemente - Wǔ Xíng – 五行

wuxing

Alături de teoria Yin-Yang, teoria celor 5 elemente (Wǔ Xíng – 五行) formează fundamentul teoretic al medicinei chineze, chiar dacă termenul de „element" este impropriu ales. În realitate, prin „Xíng – 行" înțelegem mai curând „faze", „procese", „comportamente" sau „mutări", însă, mai ales în Occident, el a fost încetățenit sub denumirea de „element" poate tocmai pentru că această teorie încerca să explice toate fenomenele naturale pe baza transformării celor 5 elemente fundamentale: focul (Huǒ – 火), apa (Shuǐ – 水), metalul (Jīn – 金), lemnul (Mù – 木) și pământul (Tǔ –土).

Această teorie nu a apărut doar în China, ci a marcat și gândirea filozofilor greci din antichitate. Spre exemplu, pentru Empedocles aceste elemente purtau numele de „rădăcini" (rizomata - ριζωματα), Platon le denumea componente simple (stoicheia - στοιχεια), în timp ce Aristotel considera fenomenele naturii ca rezultând în urma interacțiunii dinamice a celor 4 elemente (forme) primordiale (proto somata - πρωτα σωματα): cad, rece, uscat și umed – remarcându-se și similaritatea cu teoria Yin-Yang a contrariilor.

Așadar, teoria celor 5 elemente nu are în vedere strict elementele fundamentale menționate, ci, mai curând, cele 5 procese de bază din natură, cele 5 calități fundamentale ale fenomenelor naturale, cele 5 faze ale unui ciclu sau cele 5 posibilități de schimbare, de transformare a unui fenomen.

Această teorie a dobândit o imensă popularitate în timpul Regatelor Războinice (475-221 Î.Hr.), fiind aplicată în medicină, astrologie, științele naturii, calendar, muzică și chiar politică, fiind apoi criticată prin secolul I D.Hr. ca fiind prea rigidă în interpretare. Spre exemplu, filozoful Wang Chong, criticând interpretările bazate pe teoria celor 5 elemente, spunea „Știm că iepurele aparține lemnului iar cocoșul aparține metalului. Dacă metalul „consumă" lemnul, atunci de ce cocoșul nu devorează iepurele?".

Declinul teoriei celor 5 elemente este stopat în timpul dinastiei Song (960-1279 D.Hr.), aceasta redevenind populară, aplicându-se mai ales în medicina tradițională, apoi, în timpul dinastiei Ming (1368-1644 D.Hr.), este din nou estompată de apariția studiilor privind cauzele infecțioase ale bolilor provocate de factori externi și de apariția modelelor de identificare a bolilor pe baza celor 4 niveluri și a celor 3 încălzitori.

Teoria celor 5 elemente apare în același timp cu teoria Yin-Yang (circa anii 1000-771 î.Hr), în timpul dinastiei Zhou, rafinându-se în cadrul aceleiași „Școli Naturaliste", la început discutându-se despre 6 elemente, nu 5, al șaselea element fiind cerealele. De fapt, în timpul acela, nici nu se discuta despre cele 5 elemente, ci despre cele 5 abilități sau despre cele 6 poziții de guvernare, într-o carte de pe timpul Regatelor Războinice (475-221 Î.Hr.) vorbindu-se despre faptul că „Raiul trimite cele 5 abilități pe care oamenii le folosesc, iar cele 6 poziții de guvernare sunt apa, focul, metalul, lemnul, pământul și grânele."

Teoria Yin-Yang și teoria celor 5 elemente, împreună cu aplicațiile lor, mai ales în domeniul medical, au reprezentat, acum circa 2500-3000 de ani, punctul de separare de șamanism (unde bolile erau legate de spiritele malefice) și începutul medicinei „științifice" (cauzele bolilor sunt determinate în urma observației sistematice a naturii și a relației omului cu natura), folosindu-se metode logice actuale, cum ar fi inducția și deducția.

Ființa umană și natura erau considerate un tot unitar, inseparabil, cunoașterea având la bază cele două polarități (Yin și Yang), o structură cosmologică pe trei niveluri (Cer, Om, Pământ), cele 4 anotimpuri, cele 5 elemente, cele 6 tipuri de climat, cele 5 organe Yin și cele 6 organe Yang ale corpului uman, multe dintre aceste concepte fiind valabile până în ziua de astăzi. Pentru vechii înțelepți chinezi, numărul 5 și cele 5 elemente erau asociate cu fenomenele terestre, în timp ce numărul 6 este asociat cu fenomenele cerești. Iată cum, un paragraf din cartea Shang Shu, scrisă în timpul dinastiei Zhou (1000-771 î.Hr.) ne informează că: „Cele 5 elemente sunt apa, focul, lemnul, metalul și pământul. Apa umezește în jos, focul izbucnește în sus, lemnul poate fi îndoit și îndreptat, metalul poate fi turnat și întărit, iar pământul permite semănatul, creșterea și secerișul.", prezentând, de fapt, esența celor 4 elemente.

În China antică, adepții Școlii Naturaliste erau foarte apreciați și respectați, chiar temuți, teoria lor având și implicație politice și administrative, unele de natură predictivă, anticipând evoluția fenomenelor administrative și legislative, însă nu plecând de la baze supranaturale, ci observând logic natura și societatea. Din acest motiv, putem afirma că Școala Naturalistă a reprezentat prima abordare științifică din istora omenirii, iar teoria celor 5 elemente prezintă numeroase fațete, cele mai importante fiind cele legate de cele 5 calități ale fenomenelor naturale, de cele 5 mutări (transformări), de cele 5 faze în ciclul anotimpurilor, de relațiile și de corespondențele dintre cele 5 elemente.

Cele 5 elemente în natură

În primul rând, cele 5 elemente simbolizează 5 calități și stări ale fenomenelor, așa cum reiese și din cartea Shang Shu: „... aceea care umezește și coboară (apa) este sărată, acela care pâlpâie în sus (focul) este amar, acela care poate fi îndoit și îndreptat (lemnul) este acru, acela care poate fi turnat și întărit (metalul) este iute, iar acela care se poate semăna, crește și recolta (pământul) este dulce".

Iată cum cele 5 elemente sunt legate de gust, iar din citat rezultă că acesta are de a face mai curând cu proprietățile intrinseci ale elementelor (compoziția lor chimică) decât cu percepția subiectivă. Prin urmare, cele 5 elemente nu sunt 5 componente materiale fundamentale, ci, mai curând, 5 tipuri de procese care au loc în natură:

  • Apa – lichidă, fluidă (curge), un solvent („umezește în jos");
  • Focul – arde, consumă, căldură („izbucnește în sus");
  • Lemnul – soliditate, manevrabilitate („poate fi îndoit și îndreptat");
  • Metalul – soliditate, duritate, maleabilitate („poate fi turnat și întărit");
  • Pământul – nutriție („permite semănatul, creșterea și recoltarea").

De asemenea, cele 5 elemente simbolizează 5 direcții diferite de mișcare a fenomenelor naturale. Lemnul reprezintă expansiunea, mișcarea în exterior, în toate direcțiile, metalul reprezintă contracția, mișcarea în interior, focul reprezintă mișcarea în sus, apa reprezintă mișcarea în jos, iar pământul reprezintă nemișcarea, stabilitatea, neutralitatea.

Aceste 4 tipuri de mișcări (la care se adaugă stabilitatea) au aplicații foarte importante în medicina tradițională chineză. Spre exemplu elementul metal controlează pielea care ține în interior corpul. Focul patologic urcă și cauzează înroșirea pielii, temperatură. Rinichii sunt guvernați de elementul apă, de aceea exercită o mișcare în jos, excretând fluidele impure și așa mai departe

  • Apa – mișcare în jos;
  • Focul – mișcare în sus;
  • Lemnul – mișcare în exterior (expansiune);
  • Metalul – mișcare în interior (contracție);
  • Pământul – centru, punct de referință, stabilitate (imobilitate).

Fiecare element simbolizează un anotimp în ciclul anului și este asociat cu un stadiu al dezvoltării culturilor. Lemnul corespunde cu primăvara și este asociat cu însămânțarea. Focul corespunde cu vara și este asociat cu creșterea. Metalul guvernează toamna și este asociat cu recoltarea. Apa corespunde cu iarna și este asociată cu stocarea. Pământul corespunde cu ultima etapă a fiecărui anotimp (primăvară târzie, vară târzie, toamnă târzie și iarnă târzie) și este asociat cu transformarea, dobândind, din nou, o poziție centrală în ciclul anotimpurilor, influențând ultimele 18 zile ale fiecărui anotimp, dar fără a fi legat de un anotimp anume.

Practic, la sfârșitul fiecărui anotimp, energiile cerești se reîntorc în pământ pentru a se reîncărca, acesta neavând asociat în mod specific niciun anotimp.

  • Apa – iarna (stocarea);
  • Focul – vara (creșterea);
  • Lemnul – primăvara (însămânțarea);
  • Metalul – toamna (stocare);
  • Pământul – centru, punct de referință, niciun anotimp (ultima etapă a fiecărui anotimp).

Cele 5 elemente nu au doar corespondențe, stări, calități și direcții de mișcare, ci și interacționează unele cu altele în 36 de feluri posibile, mai comune fiind 5.

Secvența cosmologică

Ordinea elementelor nu este întâmplătoare, ea fiind determinată pe baza importanței. Primul element este apa (1), baza, începutul secvenței. Ea este urmată de foc (2), apoi de lemn (3), de metal (4) și de pământ (5). Implicațiile secvenței cosmologice sunt foarte importante în medicina tradițională. Rinichii, de exemplu, sunt controlați de elementul apă, însemnând că oferă fundația, baza tuturor celorlalte elemente.

Secvența de generare a elementelor

Deja intrăm în elemente mai familiare, fiecare element fiind generat de un alt element și generând, la rândul său, alt element.

Lemnul generează foc (în vechime, focul se făcea cu lemne), așadar lemnul este „mama" focului, iar focul este „copilul" lemnului. Focul generează pământ (cenușa rezultată intră în componența pământului), iar pământul generează metal (minereurile metalelor se află în pământ). Metalul generează apa (prin topire se transformă în lichid) iar apa, la rândul său, generează lemnul (arborii nu pot crește dacă nu au apă).

Secvența de control a elementelor

Se mai numește și secvența de distrugere a elementelor și presupune că fiecare element este controlat de un alt element și controlează, la rândul său, un alt element. Astfel, lemnul controlează pământul (absoarbe energia pământului pentru a putea crește) și este controlat de metal (este tăiat folosindu-se ustensile metalice). Focul controlează (topește) metalul și este controlat (este stins) de apă, în timp ce pământul controlează (absoarbe) apa și este controlat de lemn.

Toată această secvență de control asigură că elementele nu vor fi create în exces, se asigură echilibrul natural.

De asemenea, secvențele de generare și control se află într-o strânsă interdependență. De exemplu, lemnul controlează pământul, însă generează focul, care, la rândul său, creează pământul, aceasta fiind o buclă de control reciproc prin care echilibrul se păstrează în permanență.

Secvența de supra-compensare

Este similară cu secvența de control, însă apare atunci când echilibrul este perturbat, astfel încât un element este nevoit să supra-controleze alt element. Sunt nenumărate cazuri de astfel de dezechilibre provocate, mai ales în perioada actuală, de intervenția omului în natură. Spre exemplu, tăierea excesivă a lemnului (excesul de metal) duce la supra-controlul lemnului (la diminuarea pădurilor). Acesta, la rândul său, nu mai poate controla pământul, energia sa devenind în exces și provoacă atât mișcări tectonice, cât și supra-controlul apei (secetă), de aici imposibilitatea de a controla focul (încălzirea climei, incendii etc.) care până la urmă vor duce la supra-controlul metalului și, astfel, la echilibrarea lemnului.

Secvența de insultă sau de opoziție

Este exact secvența descrisă mai sus, cea care apare dacă echilibrul este perturbat. În cazul în care echilibrul este păstrat, funcționează, în mod firesc, secvența de control. Dacă însă sistemul se dezechilibrează și apare supra-compensarea, secvența de control este înlocuită cu secvența de insultă, stabilindu-se o relație nenaturală, anormală între elemente.

Dacă într-o relație normală pământul controlează (absoarbe) apa, perturbarea echilibrului duce exces de apă, adică la apa care se opune (insultă) pământul, producând inundații. Atunci când lemnul nu mai poate controla pământul, apare exces în energia pământului și spunem că acesta insultă lemnul, producând cutremure, distrugând construcțiile (din lemn în perioada veche). Dacă metalul nu mai poate controla lemnul, atunci lemnul va insulta metalul, vegetația crescând în exces și acoperind, în timp, uneltele și vestigiile civilizației. Dacă apa nu poate controla focul, atunci se produce exces de foc, focul insultând apa și producând incendii.

Corespondența celor 5 elemente

Corespondența elementelor reprezintă o parte foarte importantă a teoriei celor 5 elemente, încă din vremuri antice, deoarece ei credeau că toate fenomenele naturale au o rezonanță în corpul uman. Anumite rezonanțe sunt susținute și în prezent de practica clinică, în timp ce altele sunt forțate, mai puțin realiste, însă înțelepciunea acestor asocieri nu poate fi pusă la îndoială.

Cele mai întâlnite corespondențe sunt cele cu anotimpurile, punctele cardinale sau cu elementele de climă, dar și cu numerele, dacă la secvența cosmologică adunăm numărul 5, rezultând, din nou, rolul central al pământului.

Corespondența cu organele arată, pe de altă parte, imposibilitatea separării corpului uman de natură. Spre exemplu, elementul lemn corespunde cu ficatul, cu ochii, tendoanele, cu strigătul, culoarea verde, furia, grâul, primăvara și nașterea. Toate aceste fenomene sunt relaționate, aceste relații având un rol foarte important în medicina tradițională chineză, rol ce va fi clarificat mai târziu.

La fel, fiecare element guvernează două organe, unul Yang și unul Yin. Elementul foc are însă asociate atât cele două organe (inima și intestinul subțire), dar și pericardul și triplul încălzitor, organe speciale care formează așa-numitul „foc ministerial", în timp ce primele două constituie „focul imperial", deoarece „focul ministerial" (pericardul și triplul încălzitor) au rolul de a deservi și proteja inima, la fel cum în China veche ministerele erau la ordinul și serveau împăratul.

Aplicații ale principiilor Yin Yang în medicina tr...
Teoria Yin Yang și medicina tradițională chineză

Articole similare

 

Comentarii

Nu există niciun comentariu. De ce nu scrieți dumneavoastră unul?
Aveși deja un cont? Autentificați-vă aici
Guest
Vineri, 23 Iulie 2021
Dacă doriți să vă creați un cont, introduceți numele de utilizator, parola și numele dumneavoastră.

Imagine Captcha

By accepting you will be accessing a service provided by a third-party external to https://www.gongfu.ro/